Am început activitatea de consiliere psihologică încă din primii ani de facultate, ajutând victime ale violenței domestice și luptând pentru drepturile lor (majoritatea femei) alături de Asociația pentru Promovarea Femeii din România, cu sediul în Timișoara (www.apfr.ro). Au fost 3 ani în care am văzut, am înțeles și am învățat mai multe decât aș fi crezut vreodată...

Vă împărtășesc astăzi câteva lucruri pe care cred că e important să le știți despre violența în cuplu/familie, indiferent că aveți în familie cazuri sau nu:

- NU E "VINA" EXCLUSIVĂ A NIMĂNUI. Violența domestică are bazele în istoria familiilor din care partenerii fac parte (până la bunici, străbunici și așa mai departe), are legatură cu mediul și grupurile din care partenerii fac parte, ține de trăsături de personalitate, statut social, cultură etc. Toate acestea alcătuiesc o cauzalitate complexă a comportamentului abuziv și susțin repetarea acestuia. Deci nu, nu e de vină mai mult nici el, nici ea. Sunt de vină amândoi în egală măsură pentru viața pe care o duc împreună, însă împart această vină și cu părinții, bunicii, frații, colegii, vecini, statul etc.

- DACĂ ÎI PARE RĂU (chiar sincer) NU ÎNSEAMNĂ CĂ SE VA OPRI. E modul în care știe sau a învățat să rezolve anumite tensiuni și probleme. Dacă nu va învăța altă cale și nu va crede în ea, nu are cum să schimbe comportamentul. Nu are cum pentru că nu știe cum...și poate nici nu îi este clar de ce.

- REZISTENȚA PARTENERULUI ABUZAT E FĂRĂ LIMITE. Mulți se întreabă - "cât va mai rezita? probabil după ce este rănit(ă) grav își va da seama că e prea mult"...Din păcate nu e așa, altfel nu ar muri atâtea femei anual de mâna partenerilor lor. Rezistă până când corpul cedează sau realizează că abuzurile nu vor înceta și părăsesc relația.

- CICLUL VIOLENȚEI DOMESTICE (repetarea abuzurilor, care devin în timp tot mai mari) se rupe de regulă prin separare și/sau psihoterapie de cuplu

- COPIII suferă mai puțin dacă rămân cu un singur părinte, decât într-o familie în care există violență domestică. A rămâne "împreună" pentru copii e o mare greșeală. Rămân "împreună" împotriva lor mai degrabă, mulți trăiesc traume importante și ajung ca adulți să aibă același comportament în familiile lor...pentru că pe acesta îl știu cel mai bine și le e cel mai ușor să îl reproducă...

- Violența domestică este PREZENTĂ ÎN TOATE PĂTURILE SOCIALE, indiferent de cultură, statut, studii, bogății etc. Pot fi oameni foarte săraci, foarte bogați, fără școală sau profesori universitari. Iar partenerii AU MOTIVE să rămână în relație, întotdeauna (câteva puteți vedea și aici http://www.tacereadinochi.ro/ce-incercam.html). Asta nu înseamnă că sunt și fericiți sau că fac cea mai bună alegere. Acest lucru menține ciclul violenței în familie.

- O RELAȚIE ABUZIVĂ SE POATE SCHIMBA. Da, așa este. Necesită însă timp și ajutor din exterior, preferabil de la consilieri psihologici sau psihoterapeuți. Important e să ceară și să primească acest ajutor, amândoi partenerii.

M-am gândit să scriu aceste rânduri deoarece am văzut campania inițiată de trupa TAXI și câteva instituții care merită aplaudate pentru acest lucru. http://www.youtube.com/watch?v=fKmuUDQdcXc

Nu neglijați abuzurile în cuplu. Dacă sunteți într-o relație abuzivă cereți ajutor până nu e prea târziu. Dacă cei din jurul vostru au astfel de relații încurajați-i să ceară ajutor. Azi poate e doar un abuz verbal, peste ceva timp însă poate fi o palmă, apoi pumni și picioare...ajungând până la abuzuri cauzatoare de moarte, care din păcate nu sunt deloc puține.

Vă stau cu plăcere la dispoziție dacă aveți orice întrebări legate de această temă.

Psiholog & Psihoterapeut Ioana Nemeti Pașca

Articol publicat pe www.facebook.com/PsihoterapieDeFamilie