Obișnuiesc, în special datorită profesiei, să adresez destul de des întrebări de tipul: ce îți propui să îmbunătățești?/ ce așteptări ai de la intâlnirile noastre?/ pe ce obiective ai dori să lucrăm împreună? ș.a.
Primesc, nu de puține ori, răspunsuri de tipul:
• Să REALIZEZE mama că nu procedează normal și ar trebui SĂ SCHIMBE....
• Să ÎNȚELEAGĂ prietena că ar trebui să fie mai....
• Să nu mai CREADĂ soțul că....
• Ar trebui ca el să GÂNDEASCĂ altfel
• Mi s-ar părea NORMAL ca ea să asculte când îi spun lucrurile astea, că nu vrea să ÎNȚELEAGĂ că așa e bine
• Etc. etc.
Sursa agravării problemelor din relații este de multe ori această dorință de a-l schimba pe celălalt, a-l „îmbunătății”, conform așteptărilor și credințelor noastre, pierzând din vedere însă că, în orice relație, jumătate din ceea ce se întâmplă ni se datorează nouă, jumătate din schimbare trebuie făcută de noi și jumătate din relație este responsabilitatea noastră. Adica 50%.
Lucrurile devin mult mai simple când realizăm că:
• Suntem responsabili doar de propriul comportament în relație (50%) și nu putem controla comportamentul, reacțiile sau gândurile celuilalt.
• Putem face anumite schimbări la noi, care îl influențează pe celălalt (50%), însă nu putem avea nici o garanție cu privire la modul în care acesta va fi influențat și cum va reacționa. Uneori poate rezultatul este cel așteptat, alteori poate fi complet diferit, chiar dacă noi am făcut exact același lucru în ambele situații.
• Dacă facem TOTUL pentru a produce schimbarea dorită în relație, înseamnă TOTUL din cei 50% ai noștri. Celălalt e liber să aleagă ce face cu cei 50% ai lui.
Gândește-te acum la un lucru pe care ți-ai dori tu să îl poți schimba în una dintre relațiile semnificative pentru tine. Acordă-ți câteva minute pentru a vedea ce acțiuni poți face tu în acest sens, fără a stabili așteptări specifice din partea celuilalt. Dacă ți se pare o idee bună, aplic-o! Mult succes!
Psiholog & Psihoterapeut Ioana Nemeti Pașca
Articol publicat pe www.facebook.com/PsihoterapieDeFamilie