Orientarea sexuală și psihoterapia
Săptămâna trecută mi-a fost solicitat de 2 persoane diferite să fac psihoterapie cu persoane homosexuale, în speranța schimbării orientării sexuale.
Am avut de-a lungul timpului clienți cu această orientare sexuală și răspund cu drag oricărei solicitări de a face psihoterapie cu oricine, nediscriminând în funcție de nici un criteriu. Au fost oameni buni și frumoși, cum sunt majoritatea celor care vin să își găsească răspunsuri și ușurare sufletească în psihoterapie.
În ceea ce privește solicitările (venite din partea aparținătorilor) de a lucra pentru schimbarea orientării sexuale, pe acestea sunt nevoită să le refuz. Orientarea sexuală nu este un moft temporar și adesea insistențele familiei de a-l schimba constituie un afront personal pentru ei și un mod sigur de a-i îndepărta din familie.
Orientarea sexuală nu este un moft, nu este o alegere și nu este o boală. Este o particularitate a unor indivizi care are la bază un cumul de factori nedescifrați în totalitate încă din punct de vedere științific.
Știm la această oră că sunt cazuri în care au existat schimbări ale orientării sexuale pe parcursul vieții, dar la acest moment nu putem spune că avem o metodă dovedită că ar funcționa în această direcție, fiind similar ca fenomen cu cel al vindecării subite de boli grave. Se întâmplă foarte rar, nu știm să le producem intenționat, avem doar ipoteze și frânturi de explicații.
Majoritatea homosexualilor vor rămâne homosexuali întreaga lor viață și merită să aibă o viață împlinitoare ca toți ceilalți.
Dacă aveți în familie persoane homosexuale este important să știți că cel mai bun lucru pe care îl puteți face pentru ei este să îi acceptați așa cum sunt și să îi iubiți necondiționat. Societatea le pune suficiente bețe în roate și au parte de multă respingere oricum.
Să fim blânzi și toleranți unii cu alții, că e destulă durere în suflete și în jurul nostru oricum.
Vă îmbrățișez cu drag,
Psih. Ioana Nemeti-Pașca