Impactul educației sexuale asupra vieții sexuale a adultului
Astăzi vă scriu câteva rânduri despre un subiect TABU în țara noastră, care a iscat multe discuții și controverse în anul trecut în mediul public – EDUCAȚIA SEXUALĂ a copiilor.
Nu am de gând să întorc aici subiectul pe toate părțile, ci vreau să vă scriu câteva rânduri și să subliniez impactul educației sexuale asupra vieții sexuale a adultului.
De unde își pot lua copiii informații despre sexualitate?
- de la părinți
- de la prieteni
- din mediul online
- direct de la primii "iubiți"
- de la profesori (dacă se face educație sexuală în școală)
Curiozitatea despre sexualitate începe precoce, din perioada grădiniței. Copiii încep să pună întrebări despre organele sexuale, diferența dintre sexe, cum se fac copiii etc. Unii descoperă chiar că își pot provoca singuri plăcere sexuală de la această vârstă.
Întrebările sunt puse, inițial, părinților. Acesta e momentul care pune în încurcătură aproape orice părinte. Ce să îi spun? Cât să îi spun? Cum să îi spun? Există diverse cărți care pot ghida părinții în acest demers și vă încurajez să le folosiți.
Ce vreau eu să vă transmit azi:
- copiii vor afla cândva despre toate cele de care vă temeți să le vorbiți, chiar dacă de la voi sau din altă parte. Acel cândva este în majoritatea cazurilor mai devreme decât credeți
- modul în care părinții reacționează legat de subiectul sexualității are adesea un impact major în viața copilului ca adult, în cât de confortabil este cu propria sexualitate, cât de satisfăcătoare este viața sa sexuală, ce alegeri face în materie de parteneri sexuali și cât de devreme, dacă se protejează sau nu etc.
- în majoritatea cazurilor de frigiditate, disfuncții erectile, incapacitate de a ajunge la orgasm și vaginism descoperim în istoric fie un abuz sexual fie o "educație" sexuală din familie care învață copilul că sexul este păcat, murdar, pedepsit de Dumnezeu (și masturbarea la fel adeseori) ori este un TABU, părinții refuzând categoric să vorbească despre subiect, spunând că este "rușine" sau chiar certând copilul pentru că pune așa întrebări
- vă recomand să vă informați și să comunicați copiilor informații corecte despre organele sexuale, diferențele dintre sexe, cum apar copiii, viață sexuală, pericole, intimitate, protecție etc. în măsura și limbajul adecvat vârstei lor, în special atunci când ei pun întrebări. Dacă îi veți repezi ori refuza fiți siguri că nu va dispărea curiozitatea, doar vor căuta răspunsuri în altă parte. Chiar dacă nu aveți mereu cele mai bune răspunsuri, aveți cel puțin cele mai bune intenții (iar asta nu puteți știi sigur despre ceilalți)
- tratați sexualitatea ca pe un lucru natural, așa cum și este. Învățați-i despre intimitate și să se protejeze de atingeri nedorite, de abuzuri. Învățați-i la rândul lor să respecte spațiul personal al celorlalți
- dacă voi ca părinți aveți dificultăți în viața sexuală proprie, considerați sexul un lucru rău, vă e greu sau rușine să vorbiți despre acest subiect, ar fi de folos să începeți o psihoterapie ori puteți apela chiar la un psihosexolog. Copiii își pot însuși atitudinea, fricile ori dezgustul vostru vis-a-vis de acest subiect fără să vă dați seama
- o viață sexuală satisfăcătoare la vârsta adultă este un element important pentru o viață de cuplu fericită și pentru sănătatea noastră fizică și psihică în general.
Zile frumoase!
Nu am de gând să întorc aici subiectul pe toate părțile, ci vreau să vă scriu câteva rânduri și să subliniez impactul educației sexuale asupra vieții sexuale a adultului.
De unde își pot lua copiii informații despre sexualitate?
- de la părinți
- de la prieteni
- din mediul online
- direct de la primii "iubiți"
- de la profesori (dacă se face educație sexuală în școală)
Curiozitatea despre sexualitate începe precoce, din perioada grădiniței. Copiii încep să pună întrebări despre organele sexuale, diferența dintre sexe, cum se fac copiii etc. Unii descoperă chiar că își pot provoca singuri plăcere sexuală de la această vârstă.
Întrebările sunt puse, inițial, părinților. Acesta e momentul care pune în încurcătură aproape orice părinte. Ce să îi spun? Cât să îi spun? Cum să îi spun? Există diverse cărți care pot ghida părinții în acest demers și vă încurajez să le folosiți.
Ce vreau eu să vă transmit azi:
- copiii vor afla cândva despre toate cele de care vă temeți să le vorbiți, chiar dacă de la voi sau din altă parte. Acel cândva este în majoritatea cazurilor mai devreme decât credeți
- modul în care părinții reacționează legat de subiectul sexualității are adesea un impact major în viața copilului ca adult, în cât de confortabil este cu propria sexualitate, cât de satisfăcătoare este viața sa sexuală, ce alegeri face în materie de parteneri sexuali și cât de devreme, dacă se protejează sau nu etc.
- în majoritatea cazurilor de frigiditate, disfuncții erectile, incapacitate de a ajunge la orgasm și vaginism descoperim în istoric fie un abuz sexual fie o "educație" sexuală din familie care învață copilul că sexul este păcat, murdar, pedepsit de Dumnezeu (și masturbarea la fel adeseori) ori este un TABU, părinții refuzând categoric să vorbească despre subiect, spunând că este "rușine" sau chiar certând copilul pentru că pune așa întrebări
- vă recomand să vă informați și să comunicați copiilor informații corecte despre organele sexuale, diferențele dintre sexe, cum apar copiii, viață sexuală, pericole, intimitate, protecție etc. în măsura și limbajul adecvat vârstei lor, în special atunci când ei pun întrebări. Dacă îi veți repezi ori refuza fiți siguri că nu va dispărea curiozitatea, doar vor căuta răspunsuri în altă parte. Chiar dacă nu aveți mereu cele mai bune răspunsuri, aveți cel puțin cele mai bune intenții (iar asta nu puteți știi sigur despre ceilalți)
- tratați sexualitatea ca pe un lucru natural, așa cum și este. Învățați-i despre intimitate și să se protejeze de atingeri nedorite, de abuzuri. Învățați-i la rândul lor să respecte spațiul personal al celorlalți
- dacă voi ca părinți aveți dificultăți în viața sexuală proprie, considerați sexul un lucru rău, vă e greu sau rușine să vorbiți despre acest subiect, ar fi de folos să începeți o psihoterapie ori puteți apela chiar la un psihosexolog. Copiii își pot însuși atitudinea, fricile ori dezgustul vostru vis-a-vis de acest subiect fără să vă dați seama
- o viață sexuală satisfăcătoare la vârsta adultă este un element important pentru o viață de cuplu fericită și pentru sănătatea noastră fizică și psihică în general.
Zile frumoase!