Îi pasă psihoterapeutului de clienții săi?
Astăzi o clientă a deschis un subiect deosebit de important legat de succesul unei terapii - îi pasă terapeutului de clienții săi? 

Adesea percepția oamenilor este că facem acest job să treacă ora și să luăm banii, să mergem mai departe. Desigur, asta pentru că mulți oameni așa se raportează la job-ul lor.
Cu mâna pe inimă vă spun, profesia aceasta nu o poți face decât cu sufletul, ca să o poți face bine. Fiecare client pleacă din cabinet cu o bucățică din energia și sufletul tău. Altfel nu se poate, altfel e degeaba.
70-80% din succesul terapiei este dat de relația terapeutică. Dacă nu există compatibilitate (și nu există între oricare 2 persoane, clar) între cei 2 și/sau nu se leagă o bună relație terapeutică, metoda și tehnicile folosite ori numeroșii ani de formare profesională sunt fără nici un folos. Vindecarea se produce în relație, în conectarea cu celălalt.
Meseria aceasta o faci pentru că te încarcă sufletește, pentru că iubești oamenii și vrei să îi ajuți și pentru că da, la un moment dat ai avut și tu nevoie de ajutor și știi ce înseamnă suferința.
Sigur, consecința când ești de folos oamenilor este că îți poți câștiga și traiul decent din asta, dar nu vei avea rezultate și nu îți vei putea păstra motivația pentru această activitate dacă scopul tău principal sunt banii.
Adesea dificultatea pe care o întâmpinăm în munca noastră este că poate să ne pese prea mult. De asta facem terapia noastră personală încă din formare pentru a reuși să nu depășim granițele relației terapeutice cu clienții și pentru a nu duce în viața noastră personală problemele clienților. Și apoi muncim la asta continuu
.

Pe scurt da, ne pasă, iar dacă sunteți sau ați fost clienți în terapie să știți că ne gândim la voi și între ședințe și după ce încheiem terapia împreună și ne bucurăm de toate feedback-urile voastre când ne spuneți că suntem/am fost de folos precum și de realizările voastre ulterioare.
Fiecare client cu care am lucrat suficient cât să legăm o relație terapeutică va avea mereu un locșor special în inima mea. La fel cum știu că și eu am un locșor special în inima lui
.

Ce bucurie ori satisfacție mai mare să ai decât să știi că în trecerea ta prin viață ai atins atâtea vieți care au fost un strop mai bine după întâlnirea cu tine, lăsând astfel în urma ta lumea un loc mai bun?
Vă îmbrățișez și sunt recunoscătoare pentru voi toți cei care îmi dați voie într-un fel sau altul să vă fiu de folos 

P.S. dacă ați trecut cândva pragul cabinetului meu fizic ori virtual, sau poate ați participat la cursurile mele, ori pur și simplu urmăriți pagina mea Psihoterapie și psihoeducație cu Ioana și vă place ce găsiți acolo, vă rog să lăsați un review paginii ca să mă ajutați să ajung la cât mai mulți oameni prin postările și proiectele mele de psihoeducație. Mulțumesc 
