Etapele pierderii
 
Initiatoarea teoriei etapelor pierderii, psihiatrul Elisabeth Kübler-Ross, a descris pentru prima data in cartea sa din 1969  5 etape pe care le traverseaza orice persoana cand sufera o pierdere. Intre timp teoria sa a fost rafinata si completata de psihologi si alti specialisti.

Procesul pierderii este un proces adaptativ care a fost observat initial in urma pierderii unor persoane dragi. Desi atunci experimentam de obicei cel mai intens aceste stari, intr-o oarecare masura parcurgem aceleasi etape si cand pierdem lucruri personale, oportunitati dorite, parti sau functii ale corpului s.a.m.d.

In prezent majoritatea psihoterapeutilor accepta si integreaza in procesele psihoterapeutice 5-7 etape diferite:
  1. Socul initial al pierderii – este momentul in care percepem ca am pierdut ceva si se realizeaza o deblocare emotionala si o foarte puternica perceptie asupra realitatii.
  2. Negarea – evitarea realitatii - cand spunem „nu se poate sa fie adevarat”, „nu mi se poate intampla mie”, „poate totusi nu stau lucrurile asa”, „nu cred” etc. Sau evitam sa ne gandim la ce s-a intamplat.
  3. Furia – incepem sa acceptam realitatea si sa luptam impotriva sa, revoltandu-ne si confruntand-o cu furie
  4. Negocierea – ne impotrivim situatiei si incercam prin targuiala sa obtinem ceva
  5. Depresia – ne dam voie sa jelim pierderea. Nu ne facem planuri de viitor, vise, sperante, sau ne facem pe termen foarte scurt.
  6. Acceptarea –  acceptam realitatea, nu ne mai impotrivim ei si avem o reactivitate emotionala mai scazuta legata de situatie. Nu inseamna ca nu ne mai gandim la situatie sau o uitam, insa putem trai cu ea intr-un mod sanatos.
  7. Integrarea pierderii in proiectele de viata. Ne facem planuri noi de viitor in care tinem cont de pierderea suferita.
Persoanele se pot bloca in anumite faze pentru ani de zile si pot sa nu ajunga niciodata la acceptare. O pierdere schimba intr-o masura mai mare sau mai mica planurile de viata avute. Daca nu o acceptam si integram ne vom uita mereu in spate la planurile avute si comparam realitatea prezentului cu acelea. Astfel nu ne dam voie sa fim multumiti de prezent sau sa vedem un viitor in care sa traim impacati cu pierderea si acest lucru ne afecteaza semnificativ calitatea vietii. Acceptarea presupune continuarea vietii pe drumul firesc determinat de pierdere, fara a ne uita mereu la traseul planuit anterior si a ne raporta la el, facand planuri noi care sa integreze pierderea si la care sa ne raportam.

Desi aceste etape sunt considerate general valabile, fiecare persoana e unica si experimenteaza diferit pierderea, iar etapele nu sunt mereu foarte clar delimitate, uneori ele putand coexista sau reveni chiar daca s-a trecut intr-o etapa urmatoare. De asemenea, nu exista un termen „normal” de depasire a pierderii, acest lucru depinzand de suportul de care are parte individul, de impactul pe care pierderea il are asupra vietii sale, de resursele personale s.a.m.d. Totusi, daca modul in care traieste pierderea ii afecteaza semnificativ calitatea vietii sau etapele de negare, furie, depresie se prelungesc mai multe luni de zile, este indicat ca acesta sa consulte un specialist, un psihoterapeut.

Psihoterapia apeleaza la tehnici specifice pentru a ajuta persoana care trece printr-o pierdere sa o depaseasca mai usor, mai repede si intr-un mod cat mai sanatos.

Va doresc planuri de viitor motivatoare si pline de speranta!

Psiholog Psihoterapeut Ioana Nemeti-Pasca




 

Contact si Programari

Psiholog & Psihoterapeut Ioana Nemeti-Pașca
Telefon +4 0742 077 176
E-mail
Adresa Arad, Calea Iuliu Maniu, Nr. 2-10, Sc. D, Ap. 1-2